Bd. 1 Decembrie 1918, nr 162 - Targu Mures , Romania
+4 0753. 316.623

Ce reprezinta drepturile omului.

Richard Rorty (filosof american) consideră că în lumea de azi, marcată de pluralism şi diveristate, drepturile omului ar trebui văzute ca principalulul mijloc de  evitare a suferinţei şi umilinţei. Ele ar furniza standardele minime ale demnităţii, tolerării şi convieţuirii într-o lume globalizată.

Drepturile omului reprezintă acele garanţii ce aparţin oricărei fiinţe umane datorită simplului fapt de a fi om. Există diferite definiţii ale drepturilor omului:

  • „garanţii pe care nimeni nu le poate nega, limita sau refuza, fără un proces echitabil în faţa unui judecător sau a unei autorităţi cu putere de a judeca”,
  • „prerogative garantate la nivel internaţional vizavi de stat, care servesc pentru a proteja caracteristicile fundamentale ale fiinţei umane şi demnitatea acesteia în timp de pace şi război”.

Drepturile omului sunt drepturi pe care omenii le au în virtutea faptului că sunt oameni, indiferent de sex, rasă, naţionalitate etc. Drepturile fundamentale ale omului nu pot fi înstrăinate, retrase sau restricţionate. În principiu, ideea de drepturi ale omului şi de respectare a acestora este pusă în relaţia individ – stat, dar au început să apară discuţii şi privind respectarea drepturilor omului de către organizaţii, companii şi chiar la nivel individ – individ. Demnitatea omului este premisa drepturilor şi libertăţilor sale. Drepturile omului sunt posibilităţi ale acţiunilor omului în sfere determinate de lege, recunoscute şi garantate de către stat.

 

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) a fost înfiinţat prin art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare. CNCD este autoritatea publică în domeniul discriminării un garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării.     CNCD se poate pronunţa asupra faptelor de discriminare, indiferent de contextul în care acestea au avut loc, cu excepţia situaţiilor în care o lege specială prevede un alt mecanism de sancţionare. De exemplu, în Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi se prevede că nu CNCD, ci Inspecţia Muncii este competentă să constate şi sancţioneze contravenţiile care au legătură cu egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă şi mai multe forme de discriminare la locul de muncă.

CNCD nu poate obliga partea care a discriminat să plătească daune către persoana vătămată şi nici nu poate dispune restabilirea situaţiei anterioare (de exemplu, reintegrarea persoanei la locul de muncă). Aceste mijloace de reparare a prejudiciului pot fi ordonate numai de către instanţa de judecată în faţa căreia o hotărâre favorabilă din partea CNCD se poate dovedi foarte utilă.

Pentru mai multe informaţii vă propun să accesaţi site-ul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării: http://www.cncd.org.ro/.

Gyárfás Erzsébet
Asistent social