Rubeola sau “pojarul mic” / “ rózsahimlő “/ “ pojarul de 3 zile”/ “rubella” / “german measles” este o boala infectioasa si contagioasa specific umana provocata de virusul rubeolic, cu evolutie autolimitata si imunitate durabila dupa vindecare. Boala este benigna ( usoara) in cele mai multe cazuri afectand pielea, ganglionii limfatici si, mai rar articulatiile; fiind insa deosebit de grava atunci cand afecteaza femeia insarcinata neimunizata (nu are anticorpi protectori), in timpul primelor 4 luni de sarcina prin efectul teratogen asupra fatului ducand la malformatii. Boala este universala, cu contagiozitate moderata ( mai mica decat in rujeola) apare sporadic sau in mici focare in colectivitati. Rezervorul de infectie este exclusiv uman prin bolnavii simptomatici sau naparenti clinic care elimina virusul prin picaturi de saliva sau secretie nazala. Nu exista purtatori sanatosi de virus, nici surse extraumane. Virusul se transmite pe cale aerogena prin intermediul secretiilor sau prin contact direct (posibil si prin obiecte recent contaminate) cu mucoasa respiratorie sau conjunctivala (prin frecare cu mana contaminata), determinand apariatia simptomelor. Perioada de incubatie este de 14-21 de zile, cu debutul eruptiei, de obicei in a 15-a zi dupa contact. Infectia poate fi transmisa timp de cateva zile inaintea aparitiei exantemului, pana la 5 – 7 zile dupa acesta, cu perioada de contagiozitate maxima in timpul aparitiei eruptiei. Pacientii nu sunt considerati contagiosi dupa 7 zile.
Semne si simptome:
– perioada de invazie (primele semne) dureaza 2-5 zile: febra usoara (sub 38,5°C), tuse, odinofagie (durere la inghitire), cefalee (durere de cap), indispozitie generala, conjunctivita, frisoane, lipsa poftei de mancare
– eruptie pe piele caracteristica: pete roz, usor reliefate, mici de aprox 1-4 mm ( la adulti pot fi pruriginoase) care se intind in cateva ore (24 ore) pe tot corpul, incepand de la fata, gat, torace spre extremitati; exantemul dureaza 1-3 zile ( pojarul de 3 zile ), apoi dispare prin atenuare (palesc), fara a lasa semne. Sunt si forme atipice de rubeola fara exantem sau uneori cu exantem intens, ca in scarlatina.
– cresterea in volum a ganglionilor limfatici retroauriculari (posterior de ureche) si occipitali (de la baza craniului), sensibili la palpare (ganglioni pot apare inainte de eruptie si se mentin cateva zile sau chiar saptamani) cu mare semnificatie diagnostica
– la copii mai mari /adulti: dureri articulare la genunchi, glezne, umeri, pumni, degete, ce apar inca din perioada de invazie si pot persista mult timp in convalescenta.
Complicatii:
Rare la copii si adulti: encefalita, meningita (de obicei cu vindecare completa, fara sechele), otita medie (infectia urechii medii), hemoragii cutanate, febra inalta. Cea mai grava complicatie este infectia congenitala a fatului ce se transmite prin placenta de la gravida infectata in primul trimestru (cand are loc dezvoltarea organelor) consecintele fiind moartea fetala, avortul spontan si un numar impresionant de malformatii congenitale grave. Afectarea fatului survine in cazul primoinfectiei mamei ( mama nevaccinata sau care nu a trecut prin boala in perioada copilariei) si poate afecta orice organ, cele mai frecvente fiind la nivelul ochilor (cataracta, microftalmie cu orbire) inimii, surditate, malformatii ale oaselor, sistemului nervos cu retard mental. Daca infectia survine dupa dezvoltarea organelor riscul malformatiilor scade, in schimb, pot surveni: hepatita, splenomegalie (cresterea in volum a splinei), pneumonie, inflamatia muschiului inimii si/sau a oaselor. Nou nascutii cu rubeola congenitala pot transmite virusul prin secretiile nazofaringiene sau urina timp de pana la 1 an, de aceea ei sunt considerati contagiosi si constituie o sursa de infectie.
Diagnostic
– clinic – pe baza semnelor
– analize de laborator (in formele atipice pentru precizarea diagnosticului, nu se fac de rutina) – detectarea anticorpilor specifici pentru rubeola ( tip IgM- arata infectia acuta si tip IgG – apar in timpul bolii acute, cresc in perioada de convalescenta si se mentin toata viata oferind protectie impotriva virusului) izolarea virusului rubeolic din secretiile nazofaringiene, sange sau urina.
Tratament
Nu exista tratament specific pentru rubeola. Bolnavii sunt contagiosi timp de 7 zile dupa eruptie, de aceea izolarea din spatiile publice este importanta, cu aerisirea frecventa a camerei, spalarea obiectelor contaminate cu alcool, spalarea mainilor dupa stranut sau dupa suflarea nasului. Se prescriu tratamente simptomatice pentru scaderea febrei, ameliorarea durerilor articulare sau a eruptiilor pruriginoase. De cele mai multe ori boala are evolutie autolimitata, adica se vindeca singura fara complicatii.
Preventie
Nou-nascutii pot mosteni de la mamele imune o protectie pasiva timp de 4-6 luni, chiar si mai mult daca mama alapteaza. Imunitatea activa dupa boala dureaza toata viata. Imunitatea pasiva se obtine prin vaccinare cu vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola) administrat copiilor de 12-15 luni si un rapel la varsta de 4-6 ani (cel tarziu pana la varsta de 11-12 ani). Vaccinul este contraindicat femeilor insarcinate, bolnavilor sub terapie imunosupresoare (din leucemii de ex.), pacientilor imunocompromisi ( SIDA, imunitate sever redusa din diferite boli), pacienti cu semne de infectie acuta (faringita, pneumonie, diaree, febra, etc).
Reactiile adverse ale vaccinarii sunt: eruptia cutanata, febra, cresterea in volum a ganglionilor limfatici la aprox 5-15% din copii; artralgii (durerile articulare) mai frecvente la femei si sunt, in general, mai putin severe decat cele intalnite in cazul infectiei rubeolice. Conversia imuna dupa vaccin apare la 98% dupa prima doza, la 100% dupa a doua, cu durata a protectiei indelungata de 10-18 ani pentru 94-95% dintre vaccinati. La intervalul peste 5 ani dupa vaccinare pot sa apara reinfectii cand nivelul IgG specifice scad sub nivelul de protectie de 10 UI/ml.
Articol realizat de:
Dr.Santha Klaudia
Medic specialist pediatru