Diabetul zaharat (DZ) este o boala caracterizata prin lipsa partiala (in DZ tip 2) sau totala (DZ tip 1) a insulinei din corp, care duce la hiperglicemie (hiper = mult, glicemie = zaharul, glucoza din sange).
Hiperglicemia determina tulburari complexe ale metabolismului energetic (e afectata deopotriva utilizarea glucidelor, lipidelor si proteinelor, deci echilibrul intregului organism).
Insulina este un hormon secretat de catre celulele beta din pancreas fara de care nu putem trai. Rolul ei major consta in a permite glucozei din sange sa intre in celule pentru a fi “arsa” si a genera energie. In lipsa ei, glucoza creste in sange, iar celulele “sufera de foame”, trecand la arderea grasimilor si proteinelor de structura.
Valorile glicemiei normale dimineata, pe nemancate (a jeun), din sange venos: 70 – 110 mg/dl.
Valori ale glicemiei a jeun 111 – 125 mg/dl = glicemie bazala modificata ( asa-zis-ul “prediabet”).
Peste 2 valori ( in zile diferite) ale glicemiei a jeun de 126 mg/dl sau mai mare sau o singura valoare mai mare sau egala de 200 mg/dl, indiferent de momentul zilei, pun diagnosticul de diabet zaharat.
Diabetul zaharat tip 1 apare datorita distructiei celulelor beta din pancreas care conduce la deficienta absoluta de insulina cu evolutie spre cetoacidoza si deznodamânt fatal in lipsa tratamentului substitutiv cu insulina. Acesti pacienti au o dependenta vitala fata de tratamentul cu insulina, fara de care nu pot supravietui.
Frecventa DZ tip 1 este de aproximativ 10 % dintre toate cazurile de diabet. Poate fi intalnit la toate varstele, dar mai frecvent sub 30 ani.
De obicei, boala debuteaza cu poliurie (urinat frecvent si in cantitati mari), polidipsie (sete imperioasa cu consum mare de lichide), insotita de uscaciunea gurii si a buzelor, polifagie (foame exagerata, urmata de consumul unor cantitati mari de alimente), scadere in greutate, oboseala marcata, in fazele mai avansate respiratia de tip Kussmaul (ampla, cu miros de acetona sau de mere putrede) si daca nu se depisteaza cauza, pacientul poate intra in coma cetoacidozica, o urgenta majora.
Reechilibrarea metabolica si instituirea tratamentului cu insulina duc rapid la remiterea simptomelor. Ulterior, insulinoterapia trebuie continuata toata viata; mentinerea unor glicemii cat mai apropiate de valorile normale permite o viata cvasi-normala si exista mari sanse ca longevitatea sa fie egala cu a nediabeticilor de aceeasi varsta.
Diabetul zaharat tip 2 se caracterizeaza prin coexistenta variabila a deficientei de secretie a insulinei si a rezistentei organismului la insulina (insulina exista, dar nu poate actiona eficient).
Este forma predominanta de DZ (aproximativ 85% din pacienti), apare mai frecvent dupa 40 ani si de obicei (dar nu obligatoriu) la persoane cu exces ponderal. Perioada prediagnostica este lunga, de ordinul lunilor – anilor (persoana are diabet, dar nu-l simte si nu stie). Are simptomatologie stearsa sau absenta la debut si fara tendinta la cetoacidoza.
Initial, glicemiile se pot echilibra la majoritatea pacientilor doar cu dieta si tratament oral, ulterior unii necesita si insulina.
Exista la momentul actual, la nivel global, o crestere semnificativa a numarului de pacienti cu DZ tip 2, datorita stilului de viata nesanatos (sedentarism, alimentatie nesanatoasa si in exces, stress) si cresterii prevalentei obezitatii.
In ultimii ani aceasta forma de diabet a inceput sa fie intalnita si la copii si tineri si unul din motive ar fi ca peste 10% din copiii de pe Terra sunt obezi !!!
Mai exista si alte forme de diabet (MODY, LADA) sau secundare unor boli sau medicamente, insa sunt rare la copii si tineri si le vom discuta doar cu cei interesati.
Articol realizat de:
Medic diabetolog Irina Muntean