Am intrat in Noul An, imbracati (sau incaltati ) in ceva nou dar,cu siguranta, cu ganduri proaspete, rezultate din dorinte mai vechi, din visele, sperantele noastre.
Este o metoda populara foarte veche si la indemana oricui sa schimbi sau sa incepi ceva de luni, de la intai sau de la anu’.
A trecut mai bine de o saptamana de cand am sarbatorit fiecare, in felul nostru trecerea dintre ani, ocazii in care ne-am incarcat bateriile pentru atac.
A fi parinte inseamna o slujba in plus, al carei program este nedefinit, insa cu sarcini precise; inseamna bucurii, frici si multe momente dificile in care am vrea sa stim si sa putem fi cei mai buni. Dar vestea buna e ca suntem extraordinari si numai pentru faptul ca ne dorim sa dam tot ce e mai bun. Si prioritatea o acordam mereu copiilor nostri.
Chiar daca suntem fizic prezenti in viata lor, ii vedem si auzim in fiecare zi, deseori avem impresia ca nu-i intelegem, ca nu reusim sa comunicam cu ei, parca ar fi sau am fi proaspat aterizati de pe Marte.
Cunoasterea unui copil nu reprezinta titlul vreunei lucrari stiintifice, dar presupune aceeasi pasiune, interes, implicare si devotament ca oricare alta descoperire fantastica.
Viata merge inainte si toate fiintele vii odata cu ea; ele cresc si se dezvolta in fiecare secunda, interactionand cu mediul in care traiesc. Sa nu ,,ai timp” pentru copilul tau o perioada de timp inseamna sa ratezi cateva pagini scrise din viata lui si astfel sa nu poti intelege anumite fapte ale sale, emotii sau planuri de viitor.
Copilul transmite mesaje prin gesturile, starile, comportamentele si cuvintele sale. Am plasat intentionat ,,cuvintele” la coada modalitatilor de comunicare pentru a sublinia ceea ce cu totii ati observat, (fapt demonstrat si de studii din domeeniu), ca o mare parte din informatii le transmitem, prin limbajul nonverbal, cuvintele si manipularea acestora fiind oricum nu foarte accesate de copii. Descoperiri recente au relevat ca tinerii nostri oricum ,,se descurca mai bine ” prin scris decat in limbajul oral, mai ales cel de tipul fata in fata. Poate uneori nu sunt pregatiti sa infrunte reactii, sa dea explicatii, si aici ma refer cel mai mult la adolescenti.
Uneori suntem convinsi ca ei nu vor sa comunice cu noi si atunci ne simtim frustrati ca am incercat si incercat…degeba. Si acest lucru il putem simti mai tare in perioadele de schimbare, de trecere de la o etapa in alta, pentru ca fiecare schimbare presupune adaptare din partea copilului, in primul rand; el se simte altfel;o poate spune sau nu, in functie de gradul de maturizare.
Sa fii alaturi de copilul tau, nu sa respiri in locul sau, alaturi de el ca intr-o fotografie, este o stare pe care incet,incet o va constientiza si el. Iti va cunoaste dorintele si va vrea sa te vada fericit. Din aceeasi iubire neconditionata pe care o nutresti si tu pentru el, dar poate uitam care sunt gesturile si cuvintele potrivite pt a i-o comunica. Nu-ti fie teama daca pana atunci nu te va asculta intotdeauna,ca-ti vei pierde autoritatea daca te va intrupe cu parerea lui gresita; bucura-te ca are capacitatea de a gandi si curajul de a avea ceva de spus. De acolo tu poti slefui modul cum o va face pentru a comunica cu tine si cu altii intr-un mod adecvat.
Cu rabdarea treci marea, spune un proverb si acest lucru se poate invata atunci cand exista pentru ce sau mai bine pentru cine sa o faci.
Sa traiti multi ani fericiti, bucurosi si plini de sperante.La Multi Ani!
Maria Melania Cozma, psiholog